IMPÁR, -Ă, impari, -e, adj. (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soţ. – Din lat. impar Cf. fr. i m p a i r.

Impar ≠ par

IMPÁR adj. (MAT.) nepereche. (Număr ~.)

impár adj. m. par

IMPÁR ~ă (~i, ~e) (despre numere întregi) Care nu se împarte la doi fără rest şi fără a da numere fracţionare; nedivizibil cu doi; fără soţ. /<lat. impar, ~ris, fr. impair

IMPÁR, -Ă adj. (Despre numere întregi) Fără soţ. [< lat. impar].