IMPERFÉCT, -Ă, imperfecţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfecţiune; cu defecte, cu lipsuri. ♢ Timp imperfect (şi substantivat, n.) = timp verbal care aparţine modului indicativ şi care exprimă o acţiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din lat. imperfectus. Cf. fr. i m p a r f a i t.

Imperfect ≠ desăvârşit, ideal, perfect

IMPERFÉCT adj. nedeplin, nedesăvârşit. (O realizare ~.)

imperféct adj. m. perfect

imperféct s. n., pl. imperfécte

IMPERFÉC//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu este perfect; cu defecte sau neajunsuri; neperfect; nedesăvârşit; inform. 2) Care nu este complet; fără unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; incomplet. ♢ Timpul ~ timp al modului indicativ care exprimă o acţiune trecută durativă. /<lat. imperfectus, fr. imparfait

IMPERFÉCT, -Ă adj. (adesea adv.) Care nu este perfect; nedesăvârşit. ♢ (Gram.) Timp perfect (şi s.n.) = timp verbal care arată o acţiune neterminată, de durată. [< lat. imperfectus, cf. fr. imparfait, it. imperfetto].