IMPÉRIU, imperii, s.n. 1. Stat monarhic care are în frunte un împărat; împărăţie. 2. Teritoriu cuprinzând un stat dominant (marea metropolă) şi posesiunile lui coloniale. 3. (În loc.) Sub imperiul... = dominat, influenţat de..., determinat de... – Din lat. imperium.

IMPÉRIU s. (IST.) 1. împărăţie, (pop.) crăie, (înv.) crăime. 2. Imperiul otoman = Poartă, (fig.) semilună.

impériu s. n. [-riu pron. -riu], art. impériul; pl. impérii, art. impériile (sil. -ri-i-)

IMPÉRI//U ~i n. 1) Stat condus de un împărat; împărăţie. 2) Teritoriu cuprinzând un stat dominant împreună cu teritoriile cucerite şi dominate de el. 3) fig. Loc sau perioadă în care domină anumite stări de lucruri; împărăţie. [Sil. -riu] /<lat. imperium

IMPÉRIU s.n. 1. Monarhie condusă de un împărat. 2. Teritoriu care cuprinde un stat dominant şi regiunile controlate de acesta. 3. (Rar) Conducere, comandă. ♢ Sub imperiul... = sub stăpânirea..., sub dominaţia... [Pron. -riu. / < lat. imperium].