INDIVIDUÁL, -Ă, individuali, -e, adj. 1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care priveşte sau aparţine unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de fiinţe. 2. Care este executat de individ. Muncă individuală. ♦ (Adverbial) În mod izolat, fiecare în parte, fiecare pentru sine. [Pr.: -du-al] – Din fr. individuel.

Individual ≠ general

INDIVIDUÁL adj. 1. v. personal. 2. v. particular. 3. particular, personal, privat, propriu. (Probleme ~; proprietate ~.) 4. singular. (O atitudine ~.) 5. v. aparte.

individuál adj. m. (sil. -du-al), pl. individuáli; f. sg. individuálă, pl. individuále

INDIVIDUÁL² ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de individ; propriu individului. 2) Care aparţine unui singur individ; al unui singur individ; particular. 3) Care este realizat de un singur individ. 4) Care este caracteristic numai pentru cineva sau ceva. [Sil. -du-al] /<lat. individualis, fr. individuel

INDIVIDUÁL¹ adv. În mod particular; în parte. [Sil. -du-al] /<lat. individualis, fr. individuel

INDIVIDUÁL, -Ă adj. 1. Personal, al unei singure persoane. 2. Făcut de un singur individ. 3. Care se referă la individ sau care priveşte o singură persoană. // s.n. (Fil.) Singular. [Pron. -du-al. / cf. fr. individuel].