APÁRTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicaţie pentru actori). Ca şi cum ar vorbi cu sine însuşi, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special, anumit. Trăsătură aparte. – A³ + parte (după fr. à part).

Aparte ≠ împreună, laolată

APÁRTE adv., adj. 1. adv. v. separat. 2. adj. v. anumit. 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui generis. (Are un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobişnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. v. ales.

apárte adv.

APÁRTE² adj. invar. Care are caracter izolat; individual; particular. /Din parte

APÁRTE¹ adv. 1) În mod separat. A locui ~. 2) teatru Spus ca pentru sine, dar să fie auzit de public. /Din parte

APÁRTE adv. Separat. ♦ (Teatru) Spus sie însuşi, vorbind cu sine, dar tare (ca să audă publicul). // adj.invar. Deosebit, special. [Cf. fr. à part].

apárte adv. – 1. În mod separat. – 2. Deosebit, special. – 3. (S.m.) Dialog fără martori, discuţie cu sine. It. aparte, cf. fr. aparté.