INFÉCŢIE, infecţii, s.f. 1. Proces rezultat din pătrunderea şi dezvoltarea în organism a unor agenţi patogeni (paraziţi, microbi sau viruşi) şi din reacţia ţesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamaţii, supuraţii, cangrene etc. 2. Miros urât, duhoare, putoare, miasmă. ♦ Fig. Contagiune morală. [Var.: infecţiúne s.f.] – Din fr. infection.

INFÉCŢIE s. 1. v. molipsire. 2. v. putoare.

infécţie s. f. (sil. -ţi-e), art. infécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. infécţiei; pl. infécţii, art. infécţiile (sil. -ţi-i-)

INFÉCŢI//E ~i f. 1) Pătrundere a unor agenţi patogeni într-un organism viu. 2) Proces patologic care are loc într-un organism infectat. 3) fam. rar Miros rău provenit de la materii organice în putrefacţie. [G.-D. infecţiei] /<fr. infection, lat. infectio, ~onis

infectie contactata in mediul spitalicesc

INFÉCŢIE s.f. 1. Proces patologic cauzat de pătrunderea şi de dezvoltarea în organism a anumitor microbi. 2. Miros urât, duhoare, putoare. ♦ (Fig.) Decădere morală. [Gen. -iei, var. infecţiune s.f. / cf. fr. infection].