INSÉCTĂ, insecte, s.f. (La pl.) Clasă care cuprinde mici animale nevertebrate din încrengătura artropodelor, cu corpul format din segmente diferenţiate în cap, torace şi abdomen, cu trei perechi de picioare articulate, respirând prin trahee sau prin tegumentul care este chitinizat şi având dezvoltare prin metamorfoză; (şi la sg.) animal care face parte din această clasă. ♢ Insecte dăunătoare = insecte care atacă plantele, animalele şi oamenii sau produsele vegetale şi animale. – Din fr. insecte.

INSÉCTĂ s. (ENTOM.) gânganie, gâză, hexapod, (pop.) goangă, muscă, (reg.) borză, (Transilv.) pepe.

inséctă s. f., g.-d. art. inséctei; pl. insécte

INSÉCT//Ă ~e f. 1) la pl. Clasă de artropode având corpul segmentat, acoperit cu tegument protector, şi trei perechi de picioare (reprezentanţi: musca, albina, buburuza, furnica etc.). 2) Animal din această clasă. [G.-D. insectei] /<fr. insecte, lat. insectum

INSÉCTĂ s.f. Animal nevertebrat mic din încrengătura artropodelor, cu corpul format din segmente, cu trei perechi de picioare articulate, cu respiraţie traheeană şi cu dezvoltare prin metamorfoză. ♦ (la pl.) Clasă din care face parte acest animal. // (În forma insecti-, insecto-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „insectă“, „referitor la insecte“, „de insecte“. [< fr. insecte, lat. insectum].