SEGMÉNT, (1, 2, 3) segmente, s.n., (4) segmenţi, s.m. 1. S.n. Porţiune dintr-o figură, limitată cel puţin într-o parte de marginile ei. ♢ Segment de dreaptă = porţiune dintr-o dreaptă mărginită de două puncte. Segment de cerc = parte dintr-un cerc cuprinsă între o coardă şi arcul subîntins. 2. S.n. Porţiune definită dintr-un întreg, nedetaşată de acesta. Segment din coloana vertebrală. 3. S.n. Fiecare dintre inelele (sau părţile) care alcătuiesc corpul unor vieţuitoare. 4. S.m. Garnitură metalică a unui piston, care serveşte la etanşarea spaţiului liber dintre acesta şi cilindrul în interiorul căruia se deplasează, sau la răzuirea uleiului de pe pereţii interiori ai cilindrului. – Din fr. segment, lat. segmentum.

SEGMÉNT s. 1. v. inel. 2. v. metamer.

segmént (tehn.) s. m., pl. segménţi

segmént (porţiune dintr-un întreg) s. n., pl. segménte

SEGMÉNT ~e n. 1) Porţiune de dreaptă sau de curbă delimitată de două puncte fixe sau de două extremităţi. ~ de cerc. 2) Parte distinctă a unui întreg. ~ de intestin. 3) Fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor vieţuitoare; metamer. 4) Garnitură metalică inelară a unui piston. /<fr. segment, lat. segmentum, germ. Segment

SEGMÉNT s.n. 1. Parte, porţiune a unei figuri. ♦ Segment de cerc = porţiune dintr-un cerc cuprinsă între o coardă şi un arc subîntins; segment de dreaptă = porţiune dintr-o dreaptă mărginită de două puncte. 2. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor vieţuitoare. ♦ (Anat.) Parte a unui organ sau a unui membru între două articulaţii succesive. ♦ Segment cerebral = centru nervos. // s.m. Garnitură metalică a unui piston de formă inelară, servind la etanşarea spaţiului liber dintre piston şi cilindrul în interiorul căruia se deplasează pistonul. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. segment, lat. segmentum < secare – a tăia].