INSUFICIÉNŢĂ, insuficienţe, s.f. Stare, situaţie a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcţională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcţiuni complexe a organismului. ♢ Insuficienţă cardiacă = stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuficientia, it. insufficienza.

Insuficienţă ≠ prisos, surplus

INSUFICIÉNŢĂ s. 1. v. lipsă. 2. v. defect.

insuficiénţă s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. insuficiénţei; pl. insuficiénţe

INSUFICIÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter insuficient. 2) Defect funcţional (al unui organ). ~ hepatică. [Sil. -ci-en-] /<lat. insufficientia

INSUFICIÉNŢĂ s.f. Situaţia, starea a ceea ce este insuficient. ♦ (Med.) Stare de funcţionare anormală a unui organ. [Cf. lat. insufficientia, it. insufficienza, fr. insuffisance].