INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie şi esenţială a unui lucru; care există prin sine însuşi (independent de relaţiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus.

Intrinsec ≠ extrinsec

INTRINSÉC adj. v. imanent.

intrinséc adj. m., pl. intrinséci; f. sg. intrinsécă, pl. intrinséce

INTRINSÉ//C ~că (~ci, ~ce) Care se conţine în însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen; existent prin însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen; imanent. [Sil. in-trin-] /<fr. intrinséque, lat. intrinsecus

INTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care constituie partea lăuntrică, esenţială, a unui lucru. ♢ Valoare intrinsecă = valoare pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuşi. 2. (Fiz.; despre semiconductoare) A cărui conducţie electrică nu este condiţionată de existenţa impurităţilor. [< fr. intrinsèque, cf. lat. intrinsecus].