INVESTÍRE, investiri, s.f. Acţiunea de a investi şi rezultatul ei. – V. investi.

ÎNVESTÍRE, învestiri, s.f. Acţiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuţie etc.; confirmare într-o demnitate. – V. învesti.

ÎNVESTÍRE s. 1. v. înscăunare. 2. v. împuternicire.

INVESTÍRE s. plasament, plasare. (~ a unui capital.)

investíre s. f., g.-d. art. investírii; pl. investíri

învestíre (împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o atribuţie) s. f., g.-d. art. învestírii; pl. învestíri

înveştíre s.f. (înv.) V. înveştere.

INVESTÍRE s.f. Acţiunea de a investi şi rezultatul ei. [< investi].

ÎNVESTÍRE s.f. Acţiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorităţi etc.; confirmare într-o demnitate. [< învesti].