ISCOÁDĂ, iscoade, s.f. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obţină informaţii în interesul cuiva; militar trimis în recunoaştere; spion. – Din iscodi (derivat regresiv).

ISCOÁDĂ s. (IST.) spion, (prin Transilv.) verbun-caş, (înv.) cearşit, limbă, privitor.

ISCOÁDĂ s. v. analiză, cercetare, examinare, observare, observaţie, scrutare, studiere, studiu.

iscoádă s. f., g.-d. art. iscoádei; pl. iscoáde

ISCOÁD//Ă ~e f. 1) înv. mil. Persoană care execută o cercetare pe poziţiile inamicului; cercetaş; spion. 2) Persoană care iscodeşte. /v. a iscodi