ISPITÍ, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ Refl. (Înv.) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greşi. 2. (Înv.) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (Înv. şi pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (Înv.) A constata; a descoperi, a afla. – Din sl. ispytati.

A ispiti ≠ a dezgusta

ISPITÍ vb. v. tenta.

ISPITÍ vb. v. afla, analiza, cerceta, chestiona, cuteza, descoperi, examina, găsi, interoga, încerca, încumeta, îndrăzni, întreba, măsura, observa, proba, scruta, studia, urmări, verifica.

ispití vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ispitésc, imperf. 3 sg. ispiteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ispiteáscă

A ISPIT//Í ~ésc tranz. 1) A supune unei ispite; a ademeni; a momi; a tenta. 2) înv. (persoane sau caracterul şi sentimentele lor) A pune la încercare. 3) (persoane) A întreba cu insistenţă, recurgând la vicleşuguri, pentru a afla un secret; a iscodi; a descoase. /<sl. ispytati