ISTOVÍT, -Ă, istoviţi, -te, adj. (Despre fiinţe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit², sfârşit². – V. istovi.

Istovit ≠ neistovit

ISTOVÍT adj. 1. v. extenuat. 2. deşelat, spetit, (reg.) tărniţat, (Mold. şi Transilv.) dăulat. (Cal ~.)