IZBÍ, izbesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violenţă; a (se) trânti. ♦ Tranz. şi refl. A (se) arunca cu putere; a (se) azvârli. 2. Tranz. (Despre lumină) A cădea cu putere, a lovi drept în faţă, în ochi. 3. Tranz. A ataca. 4. Tranz. Fig. A impresiona puternic pe cineva; a surprinde, a frapa, a bate la ochi. – Din sl. izbiti.

IZBÍ vb. v. contraria, frapa, surprinde, şoca, vexa.

IZBÍ vb. 1. a da, a lovi, a trage, (pop.) a păli. (A ~ cu toporul în lemn.) 2. v. lovi. 3. v. plesni. 4. v. trânti. 5. a repezi, a trânti. (A ~ uşa de perete.) 6. a bate, a lovi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a şupi. (~ în uşă cu piciorul.) 7. a (se) bate, a (se) lovi. (Se ~ de toţi pereţii; ploaia ~ în acoperiş.) 8. v. ciocni. 9. a se lovi, (înv. şi reg.) a se clăti. (Apa se ~ de stânci.) 10. v. îmbrânci. 11. a (se) trânti, (pop. şi fam.) a (se) bufni, a (se) buşi. (L-a ~ cu pumnul.) 12. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Tran-silv.) a tălăli. (Glonţul ~ iepurele.) 13. v. ataca. 14. v. zvârli.

izbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbésc, imperf. 3 sg. izbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izbeáscă

A SE IZB//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre fiinţe) A se lovi cu putere. 2) (despre persoane) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a se năpusti; a năvăli; a se repezi; a tăbărî; a năpădi. /<sl. izbiti

A IZB//Í ~ésc tranz. 1) (persoane, obiecte) A face să se izbească. 2) (despre becuri, lumină etc.) A bate drept în ochi. 3) (inamicul) A lovi pornind un atac; a ataca. 4) (persoane) A impresiona puternic. /<sl. izbiti