ÍZMĂ s.f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele peţiolate şi florile roşii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita). ♢ Izmă creaţă = specie de izmă cu frunzele peţiolate şi creţe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creaţă (Mentha crispa). Izma-broaştei = plantă erbacee cu frunze dinţate şi cu flori roz, care creşte prin locurile mlăştinoase (Mentha aquatica). – Et. nec.

ÍZMĂ s. (BOT.) 1. (Mentha piperita) mentă. 2. (Mentha silvestris) mentă, (reg.) voieştniţă. 3. izma broaştei (Mentha aquatica) = menta broaştei, (reg.) minta lângorii; izmă creaţă (Mentha crispa) = mentă creaţă, (reg.) iarbă-creaţă.

ÍZMĂ s. v. tămâiţă.

ízmă s. f., g.-d. art. ízmei

ÍZM//Ă f. Plantă erbacee perenă, mirositoare, cu frunze peţiolate şi cu flori mici trandafirii, folosită în industria farmaceuticii şi a parfumurilor; mentă. ♢ ~ creaţă izmă cu frunză creaţă; mentă creaţă. ~a-broaştei izmă care creşte prin locuri mlăştinoase; menta-broaştei. /Orig. nec.