IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care izolează, 2. S.n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material. care serveşte la izolare. – Din fr. isolateur.

IZOLATÓR adj. 1. v. despărţitor. 2. v. izolant.

izolatór adj. m., pl. izolatóri; f. sg. şi pl. izolatoáre

izolatór s. n., pl. izolatoáre

izolatór s. m., pl. izolatóri

IZOLAT//ÓR² ~oáre n. 1) Piesă produsă dintr-un material rău conducător de electricitate sau căldură şi folosită la izolarea unui conductor. 2) Salon pentru izolarea bolnavilor contagioşi. /<fr. isolateur

IZOLAT//ÓR¹ ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care izolează. /<fr. isolateur

IZOLATÓR, -OÁRE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].