JĂRÁTIC s.n. Jar¹. ♢ Loc. adj. De jeratic = care pare că arde; arzător. ♢ Expr. A sta (sau a şedea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător şi de neliniştit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s.n.] – Din sl. žaratŭkŭ.

JĂRÁTIC s. v. jar.

jărátic s. n.

JĂRÁTIC n. Cărbuni incandescenţi care ard fără flăcări; jar. ♢ A sta (sau a şedea) ca pe ~ a) a fi foarte nerăbdător; b) a fi foarte grăbit. A mânca ~ a fi foarte iute. De ~ care pare că arde (ca jăraticul); arzător; incandescent. /<sl. žaratuku