JELUÍ, jeluiésc (jélui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. şi tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). – Din sl. žalovati.

JELUÍ vb. v. acuza aspira, căi, căina compătimi, denunţa, deplânge, dori, învinovăţi, învinui, jindui, năzui, pârî, plânge, pocăi, pofti, pretinde, reclama, regreta, râvni, spune, tinde, ţinti, ur-mări, visa, viza.

JELUÍ vb. 1. a boci, a jeli, a plânge. (A ~ un mort.) 2. v. văita.

jeluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jeluiáscă

A SE JELU//Í mă ~iésc intranz. 1) A-şi împărtăşi neplăcerile cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jeli. 2) pop. A adresa o reclamaţie; a se plânge. /<sl. zălovati