JUJÉU, jujeie, s.n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor şi al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri şi să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s.n.] – Din scr. žežej.

JUJÉU s. v. jug.

jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie