JUR¹, juri, s.m. (Astăzi rar) Jurat¹. ♢ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicţie pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componenţa căruia intrau juraţi¹. – Din fr. jury.

JUR², jururi, s.n. Spaţiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ♢ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părţile. ♢ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre...; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la...; Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus.

JUR³, jururi, s.n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).

JUR s. v. jurat.

JUR s. v. jurământ, legământ.

JUR interj. v. zău!

JUR s. v. apropiere.

jur (împrejurime, jurământ; petrecere) s. n., pl. júruri

JUR¹ m. înv. : Curte cu ~i organ de jurisdicţie, în componenţa căruia intrau juraţii. /<fr. jury

JUR² ~uri n. Spaţiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva. ♢ În (sau prin) ~ în apropiere; în preajmă; pe aproape. În ~ul a) în preajmă; în apropiere; b) referitor la...; relativ la ...; despre...; aproximativ în...; cum pe la... (De) ~ împrejur în (sau din) toate părţile. /<lat. gyrus

JUR s.n. (Franţuzism) Jur-fix = zi de primire a unor familii aristocratice; petrecere care are loc într-o astfel de zi. [Scris şi jour. / < fr. jour-fixe].