LAT, -Ă, (1) laţi, -te, adj. (2) laturi, s.n. 1. Adj. Care are o lăţime (relativ) mare. ♢ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic, ♢ Expr. A spune vorbe mari şi late = a spune vorbe pompoase, dar fără conţinut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situaţie a luat proporţii grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece straşnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simţire sau mort). ♢ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimţire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S.n. Partea lată (1) a unui obiect; lăţime. ♢ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lăţimea unei palme obişnuite cu degetele lipite. ♢ Loc. adv. De-a latul = în curmeziş. – Lat. latus.

LAŢ¹, laţuri, s.n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, întocmit în aşa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – Lat. *laceus (= laqueus).

LAŢ² s.n. v. leaţ.

Lat ≠ îngust, strâmt

LAŢ s. v. coamă, creastă, culme.

LAŢ s. 1. ochi, (reg.) ocheţ. (~ la o sfoară.) 2. (reg.) smâc, (Bucov. şi Mold.) şfac, (prin Olt. şi Munt.) tivic, (înv.) mreajă, sâlţă. (~ de prins păsări, câini.) 3. ştreang, (pop.) juvăţ, (reg.) hăţ, (înv.) arcan. (~ la capătul unei funii.)

LAT s. v. păduche.

LAT adj., s. 1. adj. larg, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 2. s. v. lăţime.

lat adj. m., pl. laţi; f. sg. látă, pl. láte

lat (foaie de pânză) s. m., pl. laţi

lat (lăţime) s. n., pl. láturi

laţ s. n., pl. láţuri

LAŢ ~uri n. 1) Ochi format prin înnodarea capătului unei funii sau sfori, care se poate strânge în jurul unui punct fix. 2) Instrument pentru prins păsări sau animale, format dintr-un ochi de sfoară sau de sârmă; juvăţ. /<lat. laceus

LAT látă (laţi, láte) 1) Care are o întindere mare pe transversală; extins în lăţime. Pânză ~ă. Frunte ~ă. ♢ ~ în spate (sau în spete) bine dezvoltat fiziceşte. A o face lată a) a trage un chef straşnic; b) a face inconştient o boroboaţă. 2) fam. Care este în stare de nesimţire; întins fără mişcare. ♢ A rămâne (sau a cădea) ~ a cădea fără simţire la pământ. A lăsa pe cineva ~ a bate (pe cineva), lăsându-l în nemişcare. A fi ~ de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flămând. /<lat. latus

(lat. obstetrix = moasa) specialitate care studiaza aspectele normale si patologice ale sarcinii, travaliului si lauziei.

(lat thus, thuris = tamaie, si fere = a aduce)(Lit.) care flateaza (Liturgic) cleric care poarta cadelnita