LEMNÁR, (1) lemnari, s.m. (2, 3) lemnare, s.n. 1. S.m. Muncitor, meseriaş care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaş. 2. S.n. Butuc pe care se aşază lemnele pentru a fi despicate. 3. S.n. Daltă cu care se scobeşte în lernn. – Lemn + suf. -ar.

LEMNÁR s. v. butuc, tăietor, trunchi.

LEMNÁR s. v. dulgher.

lemnár (muncitor) s. m., pl. lemnári

lemnár (butuc, daltă) s. n., pl. lemnáre

LEMNÁR ~i m. Muncitor specializat în confecţionarea obiectelor din lemn; dulgher; tâmplar. /lemn + suf. ~ar