LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s.f. 1. Copil născut înainte de termen (şi adesea cu mari deficienţe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.

LEPĂDĂTÚRĂ s. 1. v. lichea. 2. stârpitură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decât o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societăţii.)

lepădătúră s. f., g.-d. art. lepădătúrii; pl. lepădătúri

LEPĂDĂTÚR//Ă ~i f. pop. 1) Copil mort, născut înainte de termen. 2) fig. Persoană decăzută moraliceşte; depravat; dezmăţat; destrăbălat. /a lepăda + suf. ~ătură