LUMINÍŞ, luminişuri, s.n. 1. Suprafaţă fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic. 2. Porţiune de cer senin. ♦ Pata de lumină. 3. (Rar) Lumină (I 1). – Lumină + suf. -iş.

LUMINÍŞ s. v. poiană.

luminíş s. n., pl. luminíşuri

LUMINÍŞ ~uri n. 1) Teren fără arbori, acoperit cu iarbă şi flori, într-o pădure; poiană; colnic. 2) Porţiune de cer senin. /lumină + suf. ~iş