MÂNGÂIÁ, mấngâi, vb. I. 1. Tranz. A atinge (pe cineva) uşor (şi repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta. ♦ (Ir.) A lovi, a bate. 2. Tranz. şi refl. A căuta să(-şi) aline sau a(-şi) alina mâhnirea, durerea, suferinţa etc.; a (se) consola, a (se) încuraja. 3. Tranz. A bucura, a desfăta, a încânta. [Pr.: -gâ-ia] – Lat. *manganeare.

MÂNGÂIÁ vb. v. alina, atinge, bate, calma, domoli, îmbărbăta, îmblânzi, încuraja, îndemna, îndruma, însufleţi, învăţa, linişti, lovi, potoli, povăţui, sfătui, sti-mula, susţine, tempera, uşura.

MÂNGÂIÁ vb. 1. a alinta, a dezmierda, (pop. şi fam.) a giugiuli, (pop.) a drăgosti, (reg.) a adia, a guguli, a mădări, a milui, a nineri, (prin Ban. şi Transilv.) a băia, (înv.) a măguli. (Îl ~ cu duioşie pe obraz.) 2. v. consola. 3. v. bucura.

mângâiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. mângâi, 3 sg. şi pl. mângâie, 1 pl. mângâiém; ger. mângâínd

A SE MÂNGÂIÁ mă mângâi intranz. A face schimb de mângâieri (concomitent); a se drăgosti. /<lat. manganeare

A MÂNGÂIÁ mângâi tranz. 1) (mai ales copii) A netezi uşor cu palma în semn de afecţiune; a dezmierda; a alinta. 2) A alina cu vorbe pline de afecţiune durerea, mâhnirea, suferinţele etc.; a consola. 3) fig. fam. A lovi cu putere şi brutalitate; a bate. 4) fig. A umple de bucurie şi admiraţie; a fermeca; a încânta; a vrăji; a fascina. Peisajul îţi mângâie privirea. /<lat. manganeare