MASCÁT, -Ă, mascaţi, -te, adj. 1. Care poartă mască (1), acoperit cu mască; măscuit. ♢ Bal mascat = bal la care participanţii sunt deghizaţi sau poartă mască (1). 2. Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; care este ascuns privirilor; camuflat. ♦ Fig. Care ascunde realitatea sub o aparenţă înşelătoare; disimulat. – V. masca.

MAŞCÁT, -Ă adj. v. măşcat.

MĂŞCÁT, -Ă, măşcaţi, -te, adj. (Despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: maşcát, -ă adj.] – Din măciucat.

Mascat ≠ mărturisit

Măşcat ≠ mărunt

MĂŞCÁT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grâu ~.)

MASCÁT adj. v. disimulat.

MASCÁT adj. 1. (înv.) măscuit. (Persoane ~.) 2. v. acoperit. 3. v. secret.

măşcát adj. m., pl. măşcáţi; f. sg. măşcátă, pl. măşcáte

MĂŞCÁ//T ~tă (~ţi, ~te) pop. (despre cereale) Care are bobul mare, plin. /Din măciucat