MĂRĂCINÁR, mărăcinari, s.m. Nume dat mai multor păsări călătoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-închis şi cu gâtul negru, care trăiesc prin mărăcinişuri, în apropierea apelor (Saxicola). – Mărăcine + suf. -ar.

MĂRĂCINÁR s. (ORNIT.) 1. (Saxicola torquata rubicola) pietroşel, (reg.) ţâitoare, capra-dracului. 2. (Saxicola rubetra) urzicar.

mărăcinár s. m., pl. mărăcinári

MĂRĂCINÁR ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, insectivoră, cu pene castanii-închise şi cu gâtul negru, care îşi face cuib prin mărăcinişuri. /mărăcine + suf. ~ar