MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ♢ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preţ derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.

MĂRITÁ vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)

MARÍŢĂ s. v. femeie de serviciu, servitoare, slugă, slujnică.

măritá vb., ind. prez. 1 sg. mărít, 3 sg. şi pl. mărítă

A SE MĂRITÁ mă mărít intranz. (despre fete, femei) A se uni prin căsătorie; a se căsători. /<lat. maritare

A MĂRITÁ mărít tranz. 1) (fete, femei) A face să se mărite; a da în căsătorie; a căsători. 2) fig. (lucruri puţin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un preţ de nimic. /<lat. maritare

maríţă, maríţe, s.f. (reg.) 1. servitoare. 2. trăgătoare pentru cizme. 3. dans popular.