MĂRUNŢÍ, mărunţesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a fărâmiţa, a rupe, a împărţi, a sfărâma în bucăţi mici; a pisa. ♢ Loc. adv. Pe mărunţite = cu mişcări scurte şi repezi. – Din mărunt.

MĂRUNŢÍ vb. 1. a fărâmiţa, a sfărâma, (rar) a amănunţi, (Ban. şi prin Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 2. v. pisa. 3. v. toca. 4. (reg.) a mărunţeli, a mărunţişa. (Taie mărunt sau ~.) 5. a pasa, a zdrobi. (A ~ legume, fructe.)

mărunţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărunţésc, imperf. 3 sg. mărunţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mărunţeáscă

A MĂRUNŢ//Í ~ésc tranz. A desface în bucăţi mărunte (tăind, sfărâmând, rupând etc.). /Din mărunt