MĂRUNŢÍŞ, mărunţişuri, s.n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte şi materiale accesorii (ace, aţă, nasturi etc.); mărunţuş. ♦ Vânat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanţă; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (Înv.; în loc.adv.) Cu mărunţisul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + suf. -iş.

MĂRUNŢÍŞ s. v. măruntaie.

MĂRUNŢÍŞ s. 1. v. albitură. 2. mărunt, (înv. şi reg.) paralâc, (arg.) măruntaie (pl.). (Ai ceva ~ la tine?) 3. bagatelă, chiţibuş, fleac, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri!)

mărunţíş s. n., pl. mărunţíşuri

MĂRUNŢÍŞ ~uri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de valoare sau de importanţă; fleac; nimic; bagatelă. 2) la sing. Bani mărunţi. 3) la pl. Obiecte de mercerie. /mărunt + suf. ~iş