MĂZĂRÍCHE s.f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) plantă agăţătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, şi cu flori roşii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf ţepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perişori şi cu flori de culoare violetă (Vicia villosa); e) plantă cu frunzele compuse şi cu florile de culoare albă (Vicia pannonica); f) bob¹. ♢ Compus: măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = orăstică. II. Precipitaţie atmosferică sub formă de bobiţe de zăpadă sau de gheaţă, care cade în timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoză. [Var.: (reg.) măzeríche s.f.] – Din mazăre.

MĂZĂRÍCHE s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobuşor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) ţârţâră. (Bate, cade ~.)

MĂZĂRÍCHE s. v. bob-de-ţarină, cisticercoză, indruşaim, lintea-pratului, năut, sân-gele-voiniculul trichinoză.

măzăríche s. f., art. măzăríchea, g.-d. art. măzăríchii; pl. măzăríchi

MĂZĂRÍCHE f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subţire, ramificată, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primăvară. ~-păroasă. 2) Precipitaţie atmosferică sub formă de bobiţe de gheaţă; grindină măruntă. 3) pop. Boală a animalelor (transmisibilă şi oamenilor), cauzată de acţiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare, febră şi tulburări digestive; cisticercoză. /Din mazăre