MACARÁ, macarale, s.f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeţilor, cu care se ridică (şi se deplasează) greutăţi (mari) pe distanţe scurte. – Din tc. makara.

MACARÁ s. v. bobină, mosor.

MACARÁ s. 1. (TEHN.) (rar) cran, (reg.) şaitău, vârtej. (~ pentru ridicat baloturi.) 2. v. gruie.

macará s. f., art. macaráua, g.-d. art. macarálei; pl. macarále

MACARÁ ~le f. Sistem tehnic, construit pe principiul scripeţilor, care serveşte la ridicarea şi deplasarea pe distanţe scurte a greutăţilor mari. /<it. makara