GRÚIE, gruie, s.f. (Reg.) Cocor. – Lat. grus, gruis.

GRÚIE, gruie, s.f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi şi pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mişcare. – Din fr. grue.

GRÚIE s. (MAR.) macara, muflă.

GRÚIE s. v. cocor.

grúie (macara, cocor) s. f. (sil. -ie), art. grúia, g.-d. art. grúiei; pl. grúie

GRÚIE ~ f. rar 1) Dispozitiv construit pe principiul scripeţilor, folosit pentru ridicarea şi deplasarea (pe distanţe scurte) a obiectelor grele; macara. 2) Dispozitiv, la bordul unor nave, pentru ridicat greutăţi mari (de până la câteva tone). /<fr. grue

GRÚIE s.f. (Mar.) Macara întrebuinţată la încărcarea şi descărcarea vapoarelor. [Pl. invar., var. grui s.n. / < fr., it. grue].

GRUIE s. f. 1. Macara la încĂ�rcarea şi descĂ�rcarea navelor. 2. (cinem.) Suport mobil care poartĂ� camera de luat vederi şi pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mişcare. -Din fr. Grue