MAJORÁT¹ s.n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat.

MAJORÁT², -Ă, majoraţi, -te, adj. (Despre preţuri, impozite etc.) Mărit⁴, sporit. – V. majora.

Majorat ≠ minorat

MAJORÁT s. (JUR.) majoritate, (înv.) majore-nitate, vârstnicie. (Tânărul a ajuns la ~.)

MAJORÁT adj. crescut, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Preţuri ~.)

majorát s. n.

MAJORÁT n. 1) Vârstă la care o persoană beneficiază de toate drepturile civile şi politice, devenind totodată responsabilă de acţiunile sale în faţa legii. 2) Situaţie a unei persoane majore. /<fr. majorat

MAJORÁT s.n. 1. Vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile şi politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat].