MANIVÉLĂ, manivele, s.f. Pârghie (cotită sau curbă) care serveşte la acţionarea unui mecanism, la transformarea unei mişcări de rotaţie într-o mişcare rectilinie (şi invers) etc. – Din fr. manivelle.

MANIVÉLĂ s. (TEHN.) 1. (înv.) sucitor. (~ la o maşină.) 2. v. cocârlă.

manivélă s. f., g.-d. art. manivélei; pl. manivéle

MANIVÉL//Ă ~e f. Pârghie curbată care serveşte la imprimarea unei mişcări de rotaţie a unui mecanism. /<fr. manivelle

MANIVÉLĂ s.f. Mâner de lemn sau de fier (încovoiat astfel încât să formeze de două ori câte un unghi drept) care serveşte la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mişcări de rotaţie într-o mişcare rectilinie etc. [< fr. manivelle].