MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ţine de mare², care trăieşte sau creşte în mare², care este produs de acţiunea unei mări²; caracteristic mării², de mare². ♦ (şi substantivat, f.) (Pictură) care înfăţişează un peisaj de mare². ♦ Privitor la navigaţia pe mare²; maritim. Hărţi marine. – Din fr. marin.

MARÍN adj. 1. v. maritim. 2. (rar) pelagic, (înv.) marinesc. (Adâncurile ~.)

marín adj. m., pl. maríni; f. sg. marínă, pl. maríne

MARÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de mare; propriu mării. 2) (despre picturi) Care reprezintă marea; reprezentând un peisaj de mare. /<fr. marin

mărín, măríni, s.m. (reg.) nume dat unor bube, inflamaţii purulente, unor crampe la stomac.

MARÍN, -Ă adj. De (din) mare; care trăieşte în mare. ♢ Pictură marină (şi s.f.) = pictură a unei privelişti de la mare. [< fr. marin, it. marino, lat. marinus].