MARÍTIM, -Ă, maritimi, -e, adj. 1. Care se află la ţărmul sau în apropierea mării². 2. Care este în legătură cu navigaţia pe mare². ♢ Putere maritimă = stat care posedă o flotă puternică. [Acc. şi: maritím] – Din fr. maritime.

MARÍTIM adj. marin, (înv.) marineţ. (Cale ~.)

marítim adj. m., pl. marítimi; f. sg. marítimă, pl. marítime

MARÍTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este în legătură cu marea; aflat pe malul mării. Port ~. 2) Care este influenţat de mare; determinat de acţiunea mării. Climă ~ă. 3) Care se produce pe mare; realizat pe mare. Navigaţie ~ă. 4) Care ţine de navigaţia pe mare. Drept ~. Forţă ~ă. /<fr. maritime

MARÍTIM, -Ă adj. Care aparţine, care este în legătură cu navigaţia pe mare; care este lângă mare. ♢ Putere maritimă = stat cu o flotă puternică. [Cf. fr. maritime, lat. maritimus].