MARTÍRIU, martirii, s.n. Suferinţă, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir¹. ♢ Fig. Suferinţă morală mare. – Din lat. martyrium.

MARTÍRIU s. v. mucenicie.

martíriu s. n. [-riu pron. -riu], art. martíriul; pl. martírii, art. martíriile (sil. -ri-i-)

MARTÍRI//U ~i n. 1) Suferinţă îndurată pentru anumite idei sau convingeri. 2) Suferinţă mare, mai ales morală. /<lat. martyrium

MARTÍRIU s.n. 1. Suferinţă, tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credinţă sau pentru o atitudine; martiraj. 2. (Fig.) Suferinţă morală intensă, mare şi prelungită. [Pron. -riu. / < lat. martyrium, cf. fr. martyre, ngr. martyrion, it. martirio].