MASCARÁ, mascarale, s.f. (Înv.) Bufon, paiaţă, măscărici; p.ext. om neserios, puşlama. 2. (Pop.) Batjocură, ocară. ♢ Expr. A face (pe cineva) de mascara = a) a face (pe cineva) de râs, de ruşine; b) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a face de două parale (pe cineva). – Din tc. maskara.

MĂSCÁRĂ, măscări, s.f. (Pop.; mai ales la pl.) Faptă sau vorbă necuviincioasă, neruşinată; ocară, obscenitate, pornografie. ♢ Expr. A face de măscară = a face de râs. – Din măscări (derivat regresiv).

MĂSCÁRĂ s. v. imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.

MASCARÁ s. v. batjocură, bufon, imoralitate, impudoare, indecenţă, măscărici, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, ocară, paiaţă, pornografie, ruşine, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.

mascará s. f., art. mascaráua, g.-d. art. mascarálei; pl. mascarále

măscáră s. f., g.-d. art. măscării; pl. măscări

MĂSC//ÁRĂ ~ări f. pop. Vorbă sau faptă indecentă, obscenă; obscenitate. /v. a măscări

MASCARÁ ~le f. 1) înv. Actor de circ sau de bâlci care evolua cu un program comic; măscărici; saltimbanc. 2) fam. Cuvânt sau acţiune jignitoare. A spune ~le. /<turc. maskara