MATAHÁLĂ, matahale, s.f. 1. Fiinţă sau lucru de proporţii exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat); namilă, colos. 2. Fiinţă fantastică de mărime enormă şi cu înfăţişare îngrozitoare; p.ext. arătare, nălucă. 3. Sperietoare, momâie (mare). [Var.: mătăhálă s.f.] – Et.nec.

MĂTĂHÁLĂ s.f. v. matahală.

MATAHÁLĂ s. v. uriaş.

MATAHÁLĂ s. v. momâie, sperietoare.

matahálă s. f., g.-d. art. matahálei; pl. matahále

MATAHÁL//Ă ~e f. 1) Fiinţă (sau mai rar lucru) de dimensiuni mari şi neproporţionate; namilă. 2) Fiinţă imaginară fioroasă de dimensiuni mari şi neproporţionate; monstru; dihanie. 3) Făptură cu înfăţişare fioroasă. 4) Schelet de lemn înfăşurat cu paie şi acoperit cu zdrenţe, care se pune pe un teren cultivat pentru a speria păsările dăunătoare; momâie. [G.-D. matahalei] /Orig. nec.