MATRÍCE, (1, 2) matrice, s.f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri. 2. (Log.) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunţ pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ♢ Fig. obârşie, origine. 4. (Biol.) Partea fundamentală, nediferenţiată a citoplasmei, a cromozomilor etc. – Din lat. matrix, -icis, fr. matrice.

MĂTRÍCE s. v. colică, crampă, granat, mitră, muşeţel, paracherniţă, reumatism, spasm, spilcuţă, uter, ventrilică.

MATRÍCE s. v. geneză, naştere, obârşie, origine, provenienţă.

matríce (anat.) s. f. (sil. -tri-), art. matrícea, g.-d. art. matrícei

matríce (mat., log.) s. f. (sil. -tri-), art. matrícea, g.-d. art. matrícei; pl. matríce

MATRÍCE² f. log. Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunţ pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice

MATRÍCE¹ f. înv. Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; mitră; uter. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice

MATRÍCE s.f. I. Organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naştere; uter. II. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular cu un anumit număr de linii sau rânduri, fiecare rând având acelaşi număr de numere dispuse în coloane. [Var. matriţă s.f. / < lat. matrix, cf. fr. matrice].