MERÉU, -ÉIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. 1. Fără răgaz, neîncetat, neîntrerupt, continuu, întruna; la intervale scurte. ♦ Din ce în ce mai mult. Se depărtează mereu. 2. (Reg.) Încet, fără grabă, domol; alene, liniştit, potolit. II. Adj. 1. (Înv. şi reg.) Care se întinde unul după altul; neîntrerupt; p. ext. care se întinde până departe, întins, vast. 2. (Reg.; la pl.; despre fiinţe) Mulţi, numeroşi. – Cf. magh. m e r ö „rigid, fix“.

Mereu ≠ încontinuu, nicicând, niciodată

MERÉU adv. v. agale, alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel.

MERÉU adv. 1. v. continuu. 2. v. întotdeauna. 3. v. întruna.

MERÉU adj. v. continuu, cuprinzător, degerat, etern, îngheţat, întins, larg, mare, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârşit, paralizat, permanent, perpetuu, vast, veşnic.

meréu adj. m., pl. meréi; f. sg. şi pl. meréie (sil. -re-ie)

meréu adv.

MERÉ//U² ~ie (~i, ~ie) Care se întinde fără întrerupere; neîntrerupt. /Orig. nec.

MERÉU¹ adv. 1) Tot timpul; fără răgaz; întruna; încontinuu. 2) Tot mai mult; fără sfârşit. /Orig. nec.