MÉTRICĂ, metrice, s.f. (Înv. şi reg.) Registru, condică (de stare civilă); certificat de naştere. [Var. mítrică s.f.] – Din pol. metryka.

MÉTRICĂ s. v. catastif, condică, registru.

métrică (registru, act) s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. métricei; pl.métrice

métrică (vers., muz., mal.) s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. métricii

MÉTRICĂ, metrici, s.f. – V. metric (2, 4) [DEX'98]

MÉTRI//CĂ² ~ce f. înv. , reg. Certificat de naştere. /<pol. metryka

MÉTRICĂ¹ f. 1) Compartiment al teoriei literaturii care se ocupă cu studiul structurii versurilor. 2) Ansamblu de reguli referitoare la structura ritmică a versurilor; sistem de versificaţie. /<fr. métrique, germ. Metrik

MÉTRICĂ s.f. 1. Parte a poeticii cuprinzând regulile privitoare la structura ritmică a versurilor. 2. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului² (2) [în DN]. 3. (Mat.) Sistem de măsuri care se asociază unei măsuri date. [Gen. -cii. / < fr. métrique, germ. Metrik, cf. gr. metrike < metron – măsură].