MIMÁ, mimez, vb. I. Tranz. A interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim (2). ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din fr. mimer.

MÍMĂ s. v. mamă, măicuţă, mămică.

MIMÁ vb. a imita, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.)

MIMÁ vb. v. simula.

mimá vb., ind. prez. 1 sg. miméz, 3 sg. şi pl. mimeáză

A MIM//Á ~éz tranz. 1) (idei, sentimente, stări sufleteşti, atitudini etc.) A exprima prin mimică, fără a recurge la cuvinte. 2) (gesturile, felul de a fi al cuiva) A reproduce cu fidelitate; a imita; a copia. /<fr. mimer

MIMÁ vb. I. tr. A interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. ♦ A imita gesturile, felul de a fi al cuiva. [< fr. mimer, it. mimare].