MINÓR, -Ă, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care îşi poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanţă, neînsemnat, secundar; p. ext. şters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terţă mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua şi a treia, a şasea şi a şaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care serveşte de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conţine termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.

Minor ≠ major

MINÓR adj. 1. nevârstnic, (înv.) minorean. (Per-soană ~.) 2. v. secundar. 3. mic, redus, secundar. (De importanţă ~.)

minór adj. m., s. m., pl. minóri; f. sg. minóră, pl. minóre

MINÓR ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care nu a ajuns la majorat; neajuns la vârsta majoratului. Copil ~. 2) Care este de importanţă sau de interes neînsemnat. /<fr. mineur, lat. minor

Minor aflat sub tutela unei persoane.

MINÓR, -Ă adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns încă la majorat. 2. Secundar, puţin important; mai mic; (p. ext.) şters, slab. 3. (Muz.) Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua şi a treia, a şasea şi a şaptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conţine termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur].