MINORITÁTE, minorităţi, s.f. 1. Partea (cea) mai puţin numeroasă, numărul (cel) mai mic de fiinţe sau de lucruri dintr-o colectivitate. ♢ Loc. adv. În minoritate = în inferioritate numerică. 2. (În sintagma) Minoritate naţională = grup de oameni de aceeaşi limbă şi origine care locuieşte pe teritoriul unui stat naţional. 3. (Jur.) Minorat. – Din fr. minorité, lat. minoritas, -atis, germ. Minorität.

Minoritate ≠ majoritate

MINORITÁTE s. 1. v. minorat. 2. minoritate naţională = etnici (pl.), naţionalitate conlo-cuitoare.

minoritáte s. f., g.-d. art. minorităţii; pl. minorităţi

MINORIT//ÁTE ~ăţi f. Partea cea mai mică a unei colectivităţi sau a unei colecţii de obiecte. ♢ În ~ în inferioritate numerică. ~ naţională grup de oameni de aceeaşi origine şi limbă, care locuieşte pe teritoriul unui stat naţional. /<fr. minorité, lat. minoritas, ~atis, germ. Minorität

MINORITÁTE s.f. 1. Partea (cea) mai mică dintr-o colectivitate împărţită în două; cei mai puţini la număr. 2. (Jur.) Minorat. [Cf. fr. minorité, lat. minoritas, germ. Minorität].