MINTÁL, -Ă, mintali, -e, adj. 1. Care aparţine minţii, privitor la minte. ♢ Alienaţie mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăţilor psihice. 2. Care se face în minte. [Var.: mentál, -ă adj.] – Din fr. mental, lat. mentalis (după minte).

MINTÁL adj. 1. intelectual. 2. (FILOZ.) ideal, subiectiv.

mintál adj. m., pl. mintáli; f. sg. mintálă, pl. mintále

MINTÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de minte; propriu minţii. Boală ~ă. ♢ Calcul sau operaţie ~ă calcul făcut în minte. Alienat ~ persoană care şi-a pierdut mintea; dement; nebun. /<fr. mental, lat. mentalis

MINTÁL, -Ă adj. Referitor la minte; făcut în minte. ♢ Alienaţie mintală = nebunie; debil mintal = persoană deficitară din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [Var. mental, -ă adj. / cf. fr. mental < lat. mentalis, după minte].