MIRODÉNIE, mirodenii, s.f. 1. Nume dat părţilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanţă aromatică alimentară. 2. Mireasmă, aromă, parfum. 3. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare: a) plantă cu flori galbene-verzui, care creşte la marginea pădurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasă. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

MIRODÉNIE s. v. aromă, balsam, mireasmă, nopticoasă, parfum.

MIRODÉNIE s. 1. (mai ales la pl.) v. condiment. 2. (BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floarea-nopţii.

mirodénie s. f. (sil. -ni-e), art. mirodénia (sil. -ni-a), g.-d. art. mirodéniei; pl. mirodénii, art. mirodéniile (sil. -ni-i-)

MIRODÉNI//E ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunză, coajă, floare, fruct) care se foloseşte în cantităţi mici în alimente, dându-le gust şi miros plăcut; condiment. 2) Substanţă aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare. 3) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu flori galbene-verzui, plăcut mirositoare. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze dinţate, alungite, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare; nopticoasă. /mirodie + suf. ~enie

MIRODÉNIE s.f. Condiment, în special exotic, de natură vegetală, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar şi scump, sub formă de frunze, coji, flori, fructe, rădăcini, proaspete sau uscate (scorţişoară, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, rădăcină de ghimber, şofran etc.); prin ext. orice condiment sau substanţă puternic mirositoare.