MOŞNEÁN, moşneni, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească), Ţăran liber, posesor în devălmăşie al unei proprietăţi de pământ moştenite de la un străbun comun; moştean, răzeş. 2. (Înv.) Moştenitor, succesor. 3. (Înv. şi reg.) Băştinaş. – Cf. m o ş t e a n.

MOŞNEÁN adj., s. v. aborigen, autohton, băştinaş, indigen, neaoş, pământean.

MOŞNEÁN s. (IST.) răzeş, (înv. şi reg.) moşinaş, moştean, (înv.) moşan.

MOŞNEÁN s. v. moştenitor, succesor, urmaş.

moşneán s. m., pl. moşnéni

MOŞN//EÁN ~éni m. (în Moldova medievală) Ţăran liber, considerat coproprietar de pământ (transmis prin moştenire), pe care îl lucra independent; răzeş. /cf. moştean